Ultima casă pe partea stânga a străzii era o casă mică de paiantă, zugrăvită în galben, cu multe ferestre cu tocuri verzi, refugiată în colțul din dreapta al curții, pentru a face loc unei grădini, care își etala cu dărnicie florile, pomii, legumele și multe alte minuni. De cum deschideai poarta, aleea pietruită de mântuială, spre bucuria buruienilor … Continue reading Fetița din casa de paiantă →

În capătul culoarului, care i se părea fără sfârșit, se zărea lumina gălbuie a unui bec murdar. Nu avea încotro, trebuia să se afunde în întunericul acela dușmănos. Ar fi putut să cheme pe cineva, dar ultima oară când făcuse asta a fost amenințată că va fi închisă în toaletă toată noaptea, să o mănânce șobolanii. Dar cum să … Continue reading Albăstrița →

Camera spațioasă, de altfel singura locuibilă din întreaga casă, îi permitea să-și desfășoare aici activitățile de zi cu zi și să facă în același timp economie de bani și de mișcare. La vârsta lui, orice pas în plus, în afara strictului necesar, era un efort și cum nu mai avea pe nimeni să-l ajute, trebuia … Continue reading Casa cu bufnițe blazate →

Drumul de la biserică către casă trecea printr-un parc. Era fascinată de frumusețile pe care natura i le oferea, indiferent de anotimp. Desena orice, dar cel mai mult îi plăceau lucrurile mici, gâze, frunze, flori, un lăstar crescut pe un ciot uscat, ce își înălța timid frunzulițele spre lumina și căldura soarelui, o bancă sau … Continue reading Doamna S →

Mi-am câștigat dreptul să pot dispune de timpul meu, să pot face ceea ce am de făcut, fără să mă grăbesc. Așa că, profit să hoinăresc, fără vreun scop anume, numai pentru plăcerea de a vedea străzile, oamenii, de a simți pulsul orașului. Recunosc, nu sunt total dezinteresat, caut subiecte pentru scrierile mele. Astăzi se deschide … Continue reading Teatrul de luptă al doamnelor →

O zi de vară înăbușitoare. Alungați din apartamentele lor, unde respiratul devenise un sport extrem, oamenii își căutau refugiul în parcuri, ștranduri și pe terase. După plimbarea de dimineață pe aleile Herăstrăului, străjuite de pomii care își uniseră coroanele parcă special să-i protejeze pe ei de arșița soarelui, Florian și Gogu, prieteni de o viață, se … Continue reading Nea Florian Borcan →

În sfârșit, ne-am hotărât! Astăzi curățăm lavanda de buruieni. Ne facem curaj de vreo săptămână. Noi suntem orășence, fete de asfalt, așa că relația noastră cu iarba și florile se limitează la vizite la florărie și în piață, ocazionate de sărbători sau evenimente speciale și de niște întâlniri sporadice, în weekend, cu parcurile bucureștene. Facem mai … Continue reading Fetele de asfalt și lavanda →

Ca în fiecare dimineață, de vreo lună de zile, mă scol devreme pentru a avea timp să-mi savurez cafeaua și celebrul breakfast englezesc. Nu îmi place să mă grăbesc, iar dacă sunt nevoită să o fac, în mod sigur se anunță o zi proastă. Așa că prefer să mă scol mai devreme și să acord atenția … Continue reading Singură la Londra – Underground →

Era o vară caniculară. Cocoțată pe sandale cu platformă, cu o fustă mini care dezvăluia generos frumusețea picioarelor bronzate, cu un top croit de un croitor meschin, care a împins la limita maximă economia de material, o pălărie de soare cu boruri mari și ochelari de soare, nu putea trece neobservată. Abia sosită de la Paris, după … Continue reading Fantoma bătrânului conac →

Joi, terasa bătrânului stejar. - De mult voiam să te întreb, mi-ai spus cândva că ai fost arestată de poliția de gară din Salzburg. Ce s-a întâmplat de fapt, că nu îmi amintesc să fi făcut închisoare în Austria, totuși! - Arestată e mult spus, reținută e mult mai aproape de adevăr. Imposibil să nu corecteze ea … Continue reading Vaza de cristal si poliția din Salzburg →